Te iubesc, dar… lasă-mă să plec.

Te iubesc pentru că… îmi alungi singurătatea într-o lume plină și aglomerată.Te iubesc pentru că, fără tine e greu și nu mă pot regăsi. Te iubesc pentru simplele banalități pe care le faci, te iubesc pentru felul în care te încalți, pentru felul în care porți diferite obiecte. Te iubesc pentru liniștea dăruită clipelor alături, te iubesc pentru că îmi zâmbești, pentru că mă alinți, pentru că mă atingi, îmbrățișezi…Te iubesc pentru că sărutul tău mă face să simt că trăiesc fără regrete..Te iubesc pentru că nopțile sunt minunate alături de tine, triste cand lipsa ta umbrește zâmbetul meu…Te iubesc pentru că, trăiesc împlinirea mea totală. Te iubesc pentru că, ești totul meu.Te iubesc pentru viitorul meu, al nostru..Te iubesc când te alinți, te ador când îmi vorbești.Te iubesc pentru tot ce ești, realizezi sau nu.Te iubesc în mod obsesiv…Te iubesc în mod patetic…Te iubesc orbește…Te iubesc. Știi ce? Te iubesc și pentru simplul fapt că exiști! Undeva acolo sus din spatele unei pânze Dumnezeu te privește și desenează paradisul. Și mie îmi inspiri lucruri atât de minunate! Undeva aici jos, printre clădiri și oameni, cineva te pândeste, te dorește, te vânează asiduu…Lumea fără tine e ca un televizor alb negru. Tu ești cel care mi-a făcut-o plină de viață și culoare!
***Spunea cineva: „Să iubești înseamnă să accepți ceea ce a fost, ceea ce este, ceea ce va fi și ceea ce încă nu s-a întâmplat.”
E greu când întâlneşti un om căruia ai vrea să-i dai, dar ai prea puţin de dăruit, te doare gândul că poate… ai dat în trecut cui nu trebuia, când nu trebuia, cât nu trebuia.. După o relaţie lungă un singur om poate să te vindece: tu; oricine ar încerca să îţi găsească un tratament se va îmbolnăvi şi el, şi va învăţa pe propria piele ca pe bolnavii ca tine nu îi poţi vindeca decât… lăsându-i să plece.